MIOPIE

Miopia, cunoscută și sub numele de miopie și miopie, este o afecțiune oculară în care lumina se concentrează în fața, în loc de a retinei. Acest lucru face ca obiectele îndepărtate să fie neclare, în timp ce obiectele apropiate par normale. Alte simptome pot include dureri de cap și oboseală oculară. Miopia severă este asociată cu un risc crescut de dezlipire de retină, cataractă și glaucom. Se crede că cauza de bază este o combinație de factori genetici și de mediu. Factorii de risc includ munca care implică concentrarea asupra obiectelor apropiate, mai mult timp petrecut în interior și antecedentele familiale ale afecțiunii. De asemenea, este asociat cu o clasă socio-economică înaltă. Mecanismul de bază implică creșterea prea mare a lungimii globului ocular sau, mai rar, cristalinul fiind prea puternic. Este un tip de eroare de refracție. Diagnosticul se face prin examinare oculară. Dovezile provizorii indică faptul că riscul de miopie poate fi redus dacă copiii mici petrec mai mult timp afară. Acest lucru poate fi legat de expunerea la lumină naturală. Miopia poate fi corectată cu ochelari de vedere, lentile de contact sau intervenții chirurgicale. Ochelarii de vedere sunt cea mai ușoară și mai sigură metodă de corectare. Lentilele de contact pot oferi un câmp vizual mai larg, dar sunt asociate cu un risc de infecție. Chirurgia refractivă modifică permanent forma corneei. Miopia este cea mai frecventă problemă oculară și se estimează că afectează 1,5 miliarde de oameni (22% din populație). Tarifele variază semnificativ în diferite zone ale lumii. Ratele în rândul adulților sunt între 15% și 49%. În China, proporția femeilor este semnificativ mai mare decât a bărbaților. Dintre copii, afectează 1% din mediul rural nepalezi, 4% dintre sud-africanii, 12% dintre oamenii din SUA și 37% din unele orașe mari din China. Tarifele au crescut din anii 1950. Miopia necorectă este una dintre cele mai frecvente cauze ale deficienței vederii la nivel global, împreună cu cataracta, degenerescența maculară și deficitul de vitamina A.

SEMNE ȘI SIMPTOME

Un individ miop poate vedea clar la o anumită distanță (numit punct îndepărtat), dar totul devine în continuare neclar. Dacă extinderea miopiei este suficient de mare, chiar și distanțele standard de citire pot fi afectate. La examinarea de rutină a ochilor, marea majoritate a ochilor miopi par structural identici cu ochii nemiopi. Debutul este adesea la copiii școlari, cu agravare între 8 și 15 ani.

TIPURI

Diverse forme de miopie au fost descrise după aspectul lor clinic: Miopie simplă: Miopie într-un ochi altfel normal, de obicei mai puțin de 4,00 până la 6,00 dioptrii. Aceasta este cea mai comună formă de miopie. Miopia degenerativă, cunoscută și sub denumirea de miopie malignă, patologică sau progresivă, este caracterizată prin modificări marcate ale fundului de ochi, cum ar fi stafilomul posterior, și asociată cu o eroare de refracție ridicată și o acuitate vizuală subnormală după corecție. Această formă de miopie se agravează progresiv în timp. Miopia degenerativă a fost raportată ca una dintre principalele cauze ale deficienței vizuale. Pseudomiopia este încețoșarea vederii la distanță cauzată de spasmul sistemului de acomodare. Miopie nocturnă: Fără un stimul adecvat pentru acomodare precisă, sistemul de acomodare se angajează parțial, împingând obiectele aflate la distanță din focalizare. Miopie tranzitorie indusă de muncă aproape (NITM): deplasare pe termen scurt a punctului îndepărtat miopic imediat după o sarcină vizuală aproape susținută. Unii autori susțin o legătură între NITM și dezvoltarea miopiei permanente. Miopia instrumentală: supraacomodare atunci când priviți un instrument, cum ar fi un microscop. Miopia indusă, cunoscută și sub denumirea de miopie dobândită, rezultă din diferite medicamente, creșteri ale nivelului de glucoză, scleroză nucleară, toxicitatea oxigenului (de exemplu, din scufundări sau din terapia cu oxigen și hiperbară) sau alte afecțiuni anormale. Terapia cu sulfonamidă poate provoca edem al corpului ciliar, ducând la deplasarea anterioară a cristalinului, împingând ochiul din focalizare. Creșterea nivelului de glucoză din sânge poate provoca, de asemenea, edem (umflarea) cristalinului ca urmare a acumulării de sorbitol în cristalin. Acest edem provoacă adesea miopie temporară. Cataramele sclerale, utilizate în repararea detașărilor de retină pot induce miopie prin creșterea lungimii axiale a ochiului. Miopia indicelui este atribuită variației indicelui de refracție a unuia sau mai multor medii oculare. Cataracta poate duce la miopie index. Miopia de privare de formă apare atunci când vederea este lipsită de iluminare și gamă limitată de vedere, sau ochiul este modificat cu lentile artificiale sau lipsit de o vedere clară. La vertebratele inferioare, acest tip de miopie pare a fi reversibil în perioade scurte de timp. Miopia este adesea indusă în acest fel în diferite modele animale pentru a studia patogeneza și mecanismul dezvoltării miopiei.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul de miopie este de obicei pus de un specialist în îngrijirea ochilor, de obicei un optometrist sau un oftalmolog. În timpul unei refracții, un autorefractor sau retinoscop este folosit pentru a oferi o evaluare obiectivă inițială a stării de refracție a fiecărui ochi, apoi un foropter este utilizat pentru a rafina subiectiv prescripția de ochelari a pacientului. Alte tipuri de erori de refracție sunt hipermetropia, astigmatismul și prezbiopia. Tipuri Diverse forme de miopie au fost descrise prin aspectul lor clinic: Miopie simplă: Miopie într-un ochi altfel normal, de obicei mai mică de 4,00 până la 6,00 dioptrii. Aceasta este cea mai comună formă de miopie. Miopia degenerativă, cunoscută și sub denumirea de miopie malignă, patologică sau progresivă, este caracterizată prin modificări marcate ale fundului de ochi, cum ar fi stafilomul posterior, și asociată cu o eroare de refracție ridicată și o acuitate vizuală subnormală după corecție. Această formă de miopie se agravează progresiv în timp. Miopia degenerativă a fost raportată ca una dintre principalele cauze ale deficienței vizuale. Pseudomiopia este încețoșarea vederii la distanță cauzată de spasmul sistemului de acomodare. Miopie nocturnă: Fără un stimul adecvat pentru acomodare precisă, sistemul de acomodare se angajează parțial, împingând obiectele aflate la distanță din focalizare. Miopie tranzitorie indusă de muncă aproape (NITM): deplasare pe termen scurt a punctului îndepărtat miopic imediat după o sarcină vizuală aproape susținută. Unii autori susțin o legătură între NITM și dezvoltarea miopiei permanente. Miopia instrumentală: supraacomodare atunci când priviți un instrument, cum ar fi un microscop. Miopia indusă, cunoscută și sub denumirea de miopie dobândită, rezultă din diferite medicamente, creșteri ale nivelului de glucoză, scleroză nucleară, toxicitatea oxigenului (de exemplu, din scufundări sau din terapia cu oxigen și hiperbară) sau alte afecțiuni anormale. Terapia cu sulfonamidă poate provoca edem al corpului ciliar, ducând la deplasarea anterioară a cristalinului, împingând ochiul din focalizare. Creșterea nivelului de glucoză din sânge poate provoca, de asemenea, edem (umflarea) cristalinului ca urmare a acumulării de sorbitol în cristalin. Acest edem provoacă adesea miopie temporară. Cataramele sclerale, utilizate în repararea detașărilor de retină pot induce miopie prin creșterea lungimii axiale a ochiului. Miopia indicelui este atribuită variației indicelui de refracție a unuia sau mai multor medii oculare. Cataracta poate duce la miopie index. Miopia de privare de formă apare atunci când vederea este lipsită de iluminare și gamă limitată de vedere, sau ochiul este modificat cu lentile artificiale sau lipsit de o vedere clară. La vertebratele inferioare, acest tip de miopie pare a fi reversibil în perioade scurte de timp. Miopia este adesea indusă în acest fel în diferite modele animale pentru a studia patogeneza și mecanismul dezvoltării miopiei.

TRATAMENT

National Institutes of Health afirmă că nu există o modalitate cunoscută de prevenire a miopiei, iar utilizarea ochelarilor sau a lentilelor de contact nu afectează progresia acesteia. Nu există o metodă universal acceptată de prevenire a miopiei, iar metodele propuse necesită studii suplimentare pentru a determina eficacitatea lor. Corecția optică folosind ochelari sau lentile de contact este cel mai frecvent tratament; alte abordări includ ortokeratologia și chirurgia refractivă. Medicamentele (mai ales atropină) și terapia vederii pot fi eficiente în abordarea diferitelor forme de pseudomiopie.

OCHElari ȘI CONTACTE

Lentilele corective curbează lumina care intră în ochi într-un mod care plasează o imagine focalizată cu precizie pe retină. Puterea oricărui sistem de lentile poate fi exprimată în dioptrii, inversul distanței sale focale în metri. Lentilele corective pentru miopie au puteri negative, deoarece este necesară o lentilă divergentă pentru a muta punctul de focalizare îndepărtat la distanță. Miopia mai severă are nevoie de puteri ale lentilelor mai departe de zero (mai negative). Cu toate acestea, prescripțiile puternice pentru ochelari creează distorsiuni precum mișcarea prismatică și aberația cromatică. Purtătorii de lentile de contact cu miop puternic nu experimentează aceste distorsiuni, deoarece lentila se mișcă odată cu corneea, menținând axa optică în linie cu axa vizuală și deoarece distanța la vârf a fost redusă la zero.

INTERVENTIE CHIRURGICALA

Chirurgia refractivă include proceduri care modifică curbura corneei a unei structuri a ochiului sau care adaugă mijloace de refracție suplimentare în interiorul ochiului. Keratectomia fotorefractivă (PRK) implică ablația țesutului corneei de pe suprafața corneei folosind un laser excimer. Cantitatea de ablație tisulară corespunde cantității de miopie. În timp ce PRK este o procedură relativ sigură pentru până la 6 dioptrii de miopie, faza de recuperare post-operație este de obicei dureroasă. LASIK: Într-o procedură prealabilă LASIK, un lambou corneean este tăiat în cornee și ridicat pentru a permite accesul fasciculului laser excimer la țesutul corneean expus. După aceea, laserul excimer abate țesutul conform corecției necesare. Când lamboul acoperă din nou corneea, modificarea curburii generată de ablația cu laser are loc la suprafața corneei. Deși LASIK este de obicei nedureros și implică o perioadă scurtă de reabilitare post-operație, poate duce la complicații ale lamboului și pierderea stabilității corneei (keratectazie post-LASIK). Lentila intraoculară fachică În loc să modifice suprafața corneei, ca în corecția vederii cu laser (LVC), această procedură presupune implantarea unei lentile suplimentare în interiorul ochiului (adică, în plus față de cristalinul natural deja existent). Deși de obicei are ca rezultat un control bun al modificării refracției, poate induce potențiale complicații grave pe termen lung, cum ar fi glaucomul, cataracta și decompensarea endotelială.

ORTOKERATOLOGIE

Ortokeratologia sau pur și simplu Ortho-K este un proces temporar de remodelare a corneei care utilizează lentile de contact rigide permeabile la gaz (RGP). Purtarea peste noapte a lentilelor de contact special concepute va remodela temporar corneea, astfel încât pacienții pot vedea clar fără lentile în timpul zilei. Ortokeratologia poate corecta miopia până la -6D. mai multe studii au arătat că Ortho-K poate reduce și progresia miopiei. Factorii de risc ai folosirii lentilelor Ortho-K includ cheratita microbiană, edem corneean etc. Alte complicații legate de lentile de contact, cum ar fi aberația corneei, fotofobia, durerea, iritația, roșeața etc. sunt de obicei condiții temporare, care pot fi eliminate prin utilizarea corectă a lentilelor.

SEGMENTUL INELULUI CORNEAN INTRASTROMAL

Segmentul inelului corneean intrastromal (ICRS), utilizat în mod obișnuit în tratamentul keratoconului, a fost conceput inițial pentru a corecta miopia ușoară până la moderată. Grosimea este direct legată de aplatizare, iar diametrul inelului este proporțional invers cu aplatizarea corneei. Deci, dacă diametrul este mai mic sau grosimea este mai mare, corectarea miopiei rezultată va fi mai mare.

MEDICINĂ ALTERNATIVĂ

S-a susținut că o serie de terapii alternative îmbunătățesc miopia, inclusiv terapia vederii, optometria comportamentală, diferite exerciții pentru ochi și tehnici de relaxare și metoda Bates. Evaluările științifice au concluzionat că nu există dovezi științifice clare că exercițiile pentru ochi sunt eficiente în tratarea miopiei și ca atare nu pot fi susținute.

DISCLAIMER

Aceste informații trebuie tratate ca informații cu caracter general și nu constituie sfaturi. Aplicația Myopia Calculator nu oferă nicio garanție sau nicio declarație expresă sau implicită cu privire la acuratețea, exhaustivitatea, actualitatea sau utilitatea informațiilor conținute sau la care se face referire în aceste informații. Aplicația Myopia Calculator nu își asumă niciun risc pentru utilizatorul individual și/sau pentru utilizarea de către profesioniștii din domeniul sănătății a informațiilor conținute aici.